Rând încă lizibil pe o pagină de apă

Nu pot aşa, să ştiu că-n braţe-am marea
şi n-am cum s-o aşez unde-mi doresc,
să-i văd pe chip grimasele, paloarea
şi vad la ţărmul tău să nu-i găsesc.

E de atâtea cicatrici brăzdată
şi sângerează încă… Un bandaj
îi ţine glezna zilei fracturată
de-un salt mortal pe-al dragostei pavaj.

Nu pot aşa, să ştiu că pe-orice cale
aş apuca-o n-aş găsi nicicând
leac pentru-aceste umbre abisale
ce se tot ţes în sufletu-i plăpând…

Lasă un răspuns