Sub ochii clipei

E-aproape ireal ce mi se-ntâmplă…
Vii-n zori de zi şi mă săruţi tăcut,
îmi depărtezi şuviţa de pe tâmplă
şi mă priveşti ca pe-un odor pierdut

şi regăsit pe-o pajişte de mare.
Aştepţi cuminte ca să mă trezesc
deşi eşti tot cuprins de nerăbdare
să-ţi sar în braţe iar şi să-ţi zâmbesc.

Ne trece ziua parc-ar fi secundă,
dar strălucim a viaţă, amândoi
şi-n gânduri fericirea ne abundă
fiindcă-mpărţim şi umbrele la doi.

E-aproape ireal ce se întâmplă
sub ochii clipei, rimelaţi de vânt
c-un tuş de rouă… Tâmplă lângă tâmplă
ne suntem sens şi unic legământ…

Lasă un răspuns