În hohot

Când râd genuni tu ştii că nu-mi e bine,
că paşii mei prin ierburi se ascund
de gândul ce abia se mai abţine
să-şi strige ploaia şi că mă scufund

în ape de-ntuneric ce persistă
să-mi scrie valuri c-un condei de-amar.
Când râd prăpăstii ştii că nu există
în mine-aprins de linişti niciun far,

că lotcile-mi se leagănă întruna
a rătăciri, cu închistări cu tot
şi că-ntr-un colţ de cer îmi plânge luna.
Câd râd abisuri ştii că nu mai pot

să-mi răsucesc spre tine nicio mare
şi niciun zâmbet să-l pictez în sare…

Aura Popa, 17.08.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns