Străini

Azi nici pe vânt nu-ţi mai trimit poeme.
Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ştii
dacă desculţă iarăşi trec prin vreme
sau port povara altei veşnicii

pe umeri mici şi-ncovoiaţi de gânduri.
Nu ai habar de-am învăţat să cânt
și încordarea să mi-o scot din rânduri
sau de-mi apropii cerul de pământ,

de-am tras din greu şi-am ridicat povestea
cu pârghii de lumină-n ochi de rai
sau tot mai scriu pe râurile-acestea
vâltori de umbră. Dacă te-aşteptai

să îmi întorc în disperare drumul
și să te strig, să ştii c-am încercat
dar depărtarea îţi sorbea parfumul
iar înapoi, spre „noi”, nu te-ai uitat.

Azi nici pe vânt nu-mi mai trimiţi poeme…
Nu mă cunoşti, nu te cunosc. Străini
de visul nostru-n doi trecem prin vreme
și în uitări tot prindem rădăcini.

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns