Coșmar

Şi se făcea că nu-mi erai poveste,
că nu mă-ntâmpinai c-un braţ de flori
punând căpăstru vântului iar peste
trupul de lut nu tu-mi scriai fiori

și nu te căţărai pe-un ţanc de linişti
de câte ori lumina mi-o zăreai
iar maci carbonizaţi, pe albe mirişti
încremeneau în moarte. Nu aveai

niciun surâs blajin la îndemână,
mersul ţi-era spre noapte înclinat.
aceeaşi umbră ne ţinea de mână
dar noi nu ne ştiam cu-adevărat.

Şi se făcea că nu-ţi eram iubire
că nu te-ntâmpinam în niciun rai
cu jar de dor în gând şi în privire…
Dar m-am trezit… Şi ce frumos zâmbeai!

Aura Popa
Sursa foto:Internet

Lasă un răspuns