Nevăzut, neștiut

Cât zbucium zace în aceste file
îngălbenite-acum şi cât tumult,
câte dorinţe-ascunse sau febrile
şi câte ne-mpliniri… Dacă ascult

glasu-amintirii pot să văd culoarea
pe care au avut-o ochii tăi
privindu-mă atunci când înserarea
le aprindea, de dragoste văpăi,

pot să văd valul de pe glezna fină
a ţărmului mereu îndrăgostit
dar şi lumina roasă de rugină
a unui timp mereu nepotrivit

cu vrerea noastră de a fi-mpreună.
Cât zbucium surd şi câte irosiri
a paşilor de vis sub clar de lună
s-au adunat şi câte-mpotriviri…

Aura Popa, 25.08.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns