Desculță

Prin pustiu încă merg. Paşii mei pe nisip
scriu poeme de arşiţi şi-acum
fiindc-aş vrea să alerg fără umbre pe chip
şi cu sufletu-ntreg pe-acest drum

ce se-acoperă des cu mormane de vreri
şi coteşte spre sudul hain.
Cu o mână de jar mă dezbrac de tăceri
şi prin pusta iertării tot vin.

Strâng în pumnii căuş licurici de sperări
că un mâine iar ne va trezi
valul cel mai ghiduş care-ar şterge crispări
şi câmpia de râs va-nverzi

ca atunci când ne-aveam doar pe noi şi atât
dar ce mult că avem ne părea.
Din acele poveşti descheiate la gât
ce ocean de tandreţi răsărea…

Aura Popa, 01.09.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns