De dor

Mă tot gândesc la tine… Câtă grabă
a fost în pasul tău, măicuţa mea.
Tot timpu-ai alergat, „fiindc-aveai treabă”,
s-aduni fărâm-aceea ce ţinea

departe foamea, frigul, sărăcia
şi zâmbetele noastre tot pe chip
chiar dacă în privirea-ţi, nostalgia
se răsturnase toată… În nisip

de poezie, urme neştiute
ai tot lăsat, strigându-l doar pe el,
cel ce-a plecat pe căi necunoscute
şi nu te-a pregătit în niciun fel

cum să ţii piept furtunilor din suflet
sau de aiurea, cum să mai trăieşti
cu-atâta-ndurerare în răsuflet
şi de-orice neajuns să ne fereşti.

Mă tot gândesc la tine-a mea icoană
fiindcă mi-e dor chiar şi de-a ta dojană…

Aura Popa, 05.09.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns