Vezi?

Uşa după tine, nu se mai închide.
Sufletul, îmi pare, n-are uşi nici el.
Dacă cerul încă azi se mai divide
e pentru că vidul e croit altfel.

Liberă să plece, liberă să vie
cratima de teamă cumpără zenit
şi din realitate şi din fantezie.
Eu mă mir întruna fiindcă n-am murit

în această vale unde simetria
a pierdut terenul şi-are ritmul ei
în a-mi şterge paşii şi-a-mi spori fobia.
Uşa asta veche n-are nici temei,

nici vreun lemn anume, nici vreo scrijelire
înclinată înspre pajiştea de lut.
A rămas deschisă înspre amăgire
şi înspre-ntuneric fiindcă-ai dispărut…

Aura Popa, 05.09.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns