Pe atunci

Ce fascinat erai de părul meu,
cum îl făceai pe degete inele
şi cum îl despleteai vrând ca mereu
să-mi curgă râu pe umeri… Ce plăcere

ţi se citea pe chip când îţi zâmbeam,
câtă iubire, câtă duioşie
şi câte dulci nimicuri ne spuneam
cam despre tot ce-am fi dorit să fie.

Atâtea vise-n doi ne animau
iar peste timp chiar ne vedeam de mână.
Priveam cu jind spre cei ce se iubeau
şi-şi aşteptau apusul împreună.

Ce fascinat păreai de fiinţa mea,
de tot ce însemnam cu-aldinul firii
dar n-am trecut de iarna-aceea grea
când gerul vorbei ne-a sortit pieirii…

Aura Popa, 11.09.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns