Jind

Tânjeşte mâna mea să te mângâie
pe-obrazul de-ntomnare ceruit
şi ochii mei în ochii-ţi să rămâie
un vis măcar… Ce dacă ai albit!

Cât jinduieşte glasul să te strige
pe numele de-alint ce ţi l-am dat
când te-ai urcat pe roşii catalige
ca să mă vezi de sus şi-ai aruncat

petalele de roze peste mine…
Era atâta vară-n pieptul meu
şi-atâta bucurie că pe tine
te şi vedeam alăturea, mereu.

Tânjeşte dorul meu să îşi mai stingă
văpaia ce îl ţine-n noapte treaz
iar marea mea vrea doar să te convingă
că pentru ea eşti unicul talaz…

Aura Popa, 13.09.2014
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns