Oare

Te-ajung din urmă stoluri tot impare?
Măsori cu paşi de gând acelaşi frig?
M-ai învelit cu umbra-ţi şi mă doare
că nu mă vezi şi nu m-auzi când strig

numele tău…Azi, într-o carte veche
presez inflorescenţe de cuvânt.
Maci albi, din lan de vise nepereche
frânţi timpuriu de-al nerăbdării vânt

îmi sângerează în închipuire
cu amintiri…La fiecare ceas
apun într-o speranţă. Vezi, iubire,
de ce mă sting? Nici tu nu mi-ai rămas…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns