Să nu mai vii!

Nu-ţi sunt datoare-o veşnicie,
cu strai de fluturi şi de flori.
Mi-ai fost izvor de apă vie,
ți-am fost doar vis purtat de nori.

Îţi sunt datoare doar o vară
răstălmăcită-n lan de gând.
N-am vrut,n-ai vrut atât să doară
dar macii ne-au murit arzând

pe-un rug de mirişte păgână
înveşmântată în apus.
Din tot ce-a fost, strâng doar ţărână
și-atâtea ar mai fi de spus.

Din amintirea dulce-amară
vei cerne iarăşi nostalgii.
Când gândul către mine-ţi zboară
nu eu te chem…Să nu mai vii!

Aura Popa
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Ribana Muntean spune:

    Minunate versuri, o încântare pentru suflet! Infinită prețuire !

    1. aurapopablog spune:

      Multumesc din suflet, Ribana! Pretuirea e reciproca!

  2. Ribana Muntean spune:

    Minunate versuri,stimă și prețuire infinită!

Lasă un răspuns