De meserie… poznaş :)

Nu ştiu voi, dar eu cuminte
niciodată n-am prea fost!
Boacănele-n a mea minte
îşi găseau cu toate-un rost,

undă verde să se-ntâmple
dar şi-ncredere şi-avânt.
Făceam furia să umple
căni înalte de pământ

când trânteam în iarbă gerul
şi pe sfori mă căţăram
ca să-ţi iau în braţe cerul.
Doamne, ce-l mai speriam

apărând de nu-ştiu-unde…
Nu ştiu voi, dar eu şi-acum
le pun gândurilor funde
mari, de pozne, pe-orice drum…

Aura Popa, 18.09.2015
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns