Cântec cărămiziu

La start e o toamnă nebună,
Iar fluturii frunze-i vânăm…
Cu umbra-ţi, cu umbra-mi de mână
Pe strâmte cărări alergăm.

N-avem altceva în cămara
De suflet decât încercări
Şi-un vis ce-a umplut călimara
Speranţei cu alte-nsemnări.

Ne-ascundem în roiul de frunze
Să-l plângem pe „noi” câte-un ceas
Căci dorul se-mpiedică-n scuze
Când înspre rostiri face-un pas.

La start e o toamnă nebună
În trend tot cu ceţuri şi ploi.
Am umbra-ţi, ai umbra-mi de mână
Şi vara ne-am vrea-o-napoi…

Aura Popa, 19.09.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns