Sextine arămii

Mă împietreşte gândul că-ntr-o zi
fără surâsul tău mă voi trezi.
Cu soarele acoperit de nori
nu-mi va păsa de valul de ninsori
ce se va năpusti să mă îngroape
şi să îmi şteargă zborul de sub pleoape.

 

Mă-ngheaţă şi-acest gând că nu vei şti
cât te iubesc şi cât aş vrea să-mi fii
poveste scrisă pe genunchi de flori
cu virgule de râs şi de fiori,
că vei pleca fără ca din privire
vreun şal de-mpotriviri să se deşire.

Mă îngrozeşte clipa ce-ar putea
să pună-un punct de ger pe foaia mea
de toamnă ce pictează pe frunzare
aceeaşi simfonie de culoare
amestecată cu stropi mari de ploi
ce cântă rar dar numai pentru noi…

Aura Popa, 20.09.2015
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns