Peste umăr

Privesc în urmă… Stoluri prefăcute
au răsturnat iar toamna-n ochii mei
și-atâtea frunze moarte, nevăzute
mi se aştern prin gânduri. Pe alei

de ne-nţeles îmi rătăcesc toţi paşii.
Pun virgule de noapte-ntre tăceri
ca să-mblânzesc apusul. Uriaşii
vin să zdrobească stânci… De nicăieri

apar răspunsuri. Se-nteţesc migraţii
dinspre poveşti întemniţate-n frig
și iar mă zbat în funii de negaţii…
Nu eu ar trebui ca să te strig!

Nu eu ar trebui să strâng lumina
din cioburile tale de cuvânt.
Privind în urmă ţi-am văzut rugina
pe raiul nostru răvăşit de vânt…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns