Scrisoare de la colţul sufletului (1)

Iubitul meu, se macină lumina
în zimţi de suflet… Printre întrebări
azi ne-nverzeşte graba şi rutina.
Nu ne mai cresc din lut tulpini de mări,

nu mai îmbrăţişăm copaci de vise,
ne ard mocnit pădurile de gând.
Pe zările rămase-ntredeschise,
se văd atâtea zmeie fumegând.

Se zbate pleoapa cerului din mine
când pe retina zilei ning tăceri
și-un pas rebel dărâmă stări aldine
ce ne-nfloreau pe rând până mai ieri.

Culege vânt, ai răscolit furtuna
când ai pictat pe zbor cu asfinţit!
Dacă mai vii sau nu îmi e totuna…
În noi si poezia s-a sfârşit!

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns