Scrisoare de la colţul sufletului (3)

N-am să-ţi mai scriu, iubire, niciodată!
Un vânt de moarte-mi bate în fereşti.
Ştiu că scrisoarea mea, încercănată
Nu te va face să te răzgândeşti

Să urci în şaua unui murg de teamă
Şi să-i dai pinteni ca s-ajungi în zori
Pe ţărmul unde zmeiele-mi te cheamă
Şi-apoi se roagă pân’ se-nnoadă-n sfori.

De nu vei lua un prea târziu cu tine
Şi de vei stinge-n drumul tău furtuni
Vei reuşi ca să le strângi ciorchine
Şi să le scuturi de amărăciuni

Dar n-am să pot ca să-ţi mai scriu vreodată!
Te voi veghea, de dincolo de zid
Şi-am să-ţi mai intru-n vise, câteodată
O poartă spre uitare să-ţi deschid

Aura Popa
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns