Scrisoare de la colţul sufletului (4)

Mi-e dor, atât de dor să-ţi ştiu ninsoarea
Contând în ochii zilei care vine.
Acoperă-mi cu vorbe aşteptarea
Sau pune pledul umbrei peste mine

Şi uită-mă! Nu-mi spune „nu se poate”.
Într-un final ai să mă ştergi din minte
Şi-ai să mă scoţi din suflet cum se scoate
Un spin de gând din talpa de cuvinte.

De prea mult timp ne tremură apusul
A desfrunzire şi a sfâşiere.
În amânări se-mpiedică promisul
Pas înspre noi. Sătulă-s de tăcere!

Nu vreau decât atât: să-mi ştiu povestea
La adăpost de orice îndoială
Şi-ncă mai cred că rândurile-acestea
Chiar te-ar trezi cumva din amorţeală…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns