Cântec (5)

Câteodată mai cred
că în ploaie m-aştepţi
sub al gândului pled,
că privirea-ţi îndrepţi

când spre nord, când spre sud
neştiind de-unde vin
şi că doru-ţi, zălud
şterge mări de pelin

de pe hărţi de-ntâmplări.
Şi mă rog şi-ncă sper
să răstorni călimări
cu cerneală de ger,

să le umpli din nou
cu cerneală de sens
şi-al iubirii ecou
să izbească intens

zidul gros de tăceri
ce-a crescut între noi,
fiindcă mult mai stingheri
şi stângaci amândoi

hohotim pe ascuns
aprinzând păpădii
când nimic nu-i de-ajuns
pe-ale clipei câmpii…

Aura Popa, 04.oct.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns