Cu ochii toamnei mele

Văd zădărnicie şi iubirea doare,
doare ca o noapte fără nicio stea.
Marea-mi de hârtie, de prea multă sare
pe obrajii clipei parcă nu mai vrea

să îşi lase valul liber să se scrie.
Farul stăruinţei licăre mai rar
pe-acel ţărm zănatic, rupt din fantezie
şi doar scoici de vorbe, pline de amar

mai culege mâna-mi neînmănuşată.
Văd nimicmicie ochii-mi istoviţi
să privească numai înspre „niciodată”.
Fără tine nu am paşii potriviţi

pentru nicio luptă, pentru nicio cale
ce străbate alte lanuri de-nţeles
şi atâta umbră-n mine se prăvale
c-a-nchistări mă-ntunec, parcă tot mai des…

Aura Popa, 05.oct.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns