De dor

Strâng iar în braţe aerul, iubire.
În jurul meu doar frunzele foşnesc
a moarte şi-a tăcută risipire
de nostalgii… N-auzi dar îţi vorbesc

cu fiecare foşnet de culoare
ce scapără în ochi de răsărit
iar pasu-mi clocoteşte-n nerăbdare
s-alerge înspre locul hărăzit

să ne-ntâlnească iar… A mia oară
unul într-altul să ne întâmplăm
şi-acest imens hiat să nu mai doară.
E toamna noastră, hai să ne-aşezăm

povestea într-o ramă aurie,
e toamna noastră, plină de-ncercări
de-a şterge cu-a ei trenă purpurie
distanţele şi-a scrie continuări…

Aura Popa, 05.oct. 2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns