Serenitate

Ce linişte se cuibărea în mine
când ale tale braţe mă strângeau
cu jind la piept şi, Doamne, cât de bine
mi-era ştiind ce vrajă răspândeau.

Orice marasm părea o bagatelă,
orice abis, uşor de străbătut.
Prin orice fel de ploi fără umbrelă
puteam s-alerg căci trupu-ţi mi-era scut.

Ce pace fără seamăn era-n mine
când braţele în juru-mi le-nnodai
cu-atâta drag şi, Doamne, cât de bine
mi-era ştiind că şi tu mă iubeai…

Aura Popa, 05.oct.205
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns