Poem interogativ

Vioara cui se tânguie sub geamul
rostirii mele? Cine m-a trezit
şi-mi răvăşeşte gândul când pe ramul
copacului de cânt au aţipit

diezii toţi de râs şi bucurie?
Mâinile cui alunecă-ncercând
să-mi readucă paşii-n poezie?
Paşii speranţei… Să trăiesc vibrând

la fiecare foşnet de culoare,
la fiecare sunet despletit
în vântul stării ca să-mi şterg de sare
obrajii şansei am cam contenit…

Privirea cui întârzie s-apună
şi-şi ţine încă soarele pe loc
să-mi încălzească lutul? E-oportună
venirea ta doar dacă nu e joc…

Aura Popa, 06.oct.2014
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns