Măsurând înstrăinarea

 

Ca doi străini ne comportăm de-o vreme.
Îmi ieşi în cale, nici nu te privesc
şi-mi văd de toamnă fără să-ndrăznesc
să mai schiţez vreun zâmbet… Prea devreme

s-au răsturnat în iarba renunţării
cuvintele ce ne însufleţeau
poemele speranţei şi puneau
în ghilimele ploile mustrării.

Ca doi străini ne comportăm,iubire.
Tu îţi îngropi chemările-n nisip
şi-ţi ştergi orice lumină de pe chip
ce-ar licări a vreo mărturisire.

Suntem la fel de jalnici, deopotrivă
că ne lăsăm povestea în derivă…

Aura Popa, 08.10.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns