De dor

Ies din lumina zilei, istovită.
E vânt, rumoare şi se-arată nori
În zarea de iluzii…Răvăşită
De răscoliri prin scrumul de-aşteptări

Adaug paşi pe drumul ne-nsemnării,
Strâng cioburi de cuvânt din colb de vis
Şi trag perdeaua aspră-a depărtării
De la fereastra primului abis

În care a căzut povestea noastră
Când n-a mai rupt petale de senin.
S-a înnegrit întinderea albastră
A gândului, puţin câte puţin.

Ies din lumina zilei, derutată.
E vânt, rumoare şi se-nnoadă stări
În sfori de umbre. Am mai fost vreodată
Atât de prinsă-n laţul de-ntâmplări,

Atât de apăsată de povara
Altei tăceri absurde? Între noi
S-a şters mult prea devreme primăvara.
N-am înflorit destul ! Şi iar vin ploi…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns