Micuţa pianistă

Nici n-ajungeam prea bine la pedale,
La clape, dar atât vroiam, să cânt
Şi îmi doream ca să găsesc o cale
Pe toţi cei dragi din jur să îi încânt.

Mă fascina pianul din odaia
Atât de luminoasă de la drum.
Fugeam de puşti ,de toată hărmălaia,
Mă căţăram pe scaun, nu ştiu cum

Şi lumea dispărea într-o clipită.
Nici nu ştiam ce-s alea partituri
Dar mâna mea părea neobosită
(Chiar dacă avea multe julituri)

Să caute acorduri cât mai fine
Şi tonuri calde… Eu şi el vibram
La unison… Se contopea cu mine
Şi fiecare sunet i-l sorbeam.

Nici n-ajungeam prea bine la pedale,
La clape, dar atât vroiam, să cânt
Şi încă mai trudesc pe acea cale
Pe toţi cei ce m-ascultă să-i încânt…

Aura Popa, 09.10.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns