La nesfârşit

Cât număr taine-n palma risipirii,
de umbra-mi se lipeşte blând lumina.
Mi te-amintesc rupând toţi trandafirii
și pentru mine devastând grădina,

mi te-amintesc cu dansul în privire
punându-mi paşii la-ndemâna verii,
șoptind poeme ninse de iubire,
făcând din roze-un soare-al mângâierii.

Şi văd iar parcă stânca nerăbdării
cum o mutam din loc, fără clipire.
În doi rupeam din iarba nepăsării
și-n lut puneam seminţe de-amintire.

Mă văd râzând ! În braţele deschise
un curcubeu de stări ameţitoare
se răsfăţa punând antet în vise
din linişti albe,ademenitoare.

Cât număr taine-n palma risipirii
de umbra-mi se lipeşte blând lumina.
Te văd pierzându-mi raiul împlinirii,
mă văd udându-ţi încă rădăcina…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns