Înrămată în aşteptare

A mai trecut un tren prin gara noastră,
grăbit, ca de-obicei… A tresărit
muşcata ofilită din ferestră
şi eu, iubire, fiindcă am zărit

o siluetă ce-aducea cu tine
ce-a coborât timidă pe-un peron
pustiu la ora-aceea şi-nspre mine
un pas sau doi făcut-a… Ca un zvon

s-a propagat prin vene-mi o căldură
că-obrajii clipei s-au îmbujorat
iar nerăbdarea-mi neavând măsură
mi te-a strigat, lumină, te-a strigat

dorind să-mi fii la capăt de-ntâmplare.
În gara noastră trenuri s-au oprit
dar înrămată-s încă-n aşteptare
căci n-ai venit, minune, n-ai venit….

Aura Popa, 14.oct.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns