Roză de gând în vântul speranţei

Am înflorit târziu când în grădină
râdeau în soare numai tufănici.
Aveam atâtea noduri pe tulpină
în care mi-ascunsesem şi spini mici.

Când îmi zâmbea a vară o privire
într-o secundă mă îmbujoram
sperând c-o să-i rămân în amintire
aşa cum bucuria o-nrămam

dar îngheţam şi-n spaime când spre mine
vreo foarfecă de moarte se-ndrepta
şi-mi înecam cuprinsul în suspine
înăbuşite… Teama-i deştepta

pe spini şi îi făcea să se arate,
să zgârie, să-nţepe încercând
să-mi prelungească-această libertate
de-a fi un fir de dragoste, plăpând…

Aura Popa, 15.oct.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns