Recunosc

Sunt vinovată că mă pierd cu firea
când îţi îndrepţi spre mine doar privirea,
că mut atingeri de pe-un ţanc pe altul
doar ca să-ţi simt în degete înaltul
şi mă dezleg de umbră când în gânduri
mă citeşti,bob de soare printre rânduri.

Sunt vinovată că îi mân pe fluturi
pe pajiştea unde-am lăsat săruturi
să-ţi înrămeze vara-n amintire
şi că te strig cu-ncredere ,iubire
fiindcă îmi eşti lumină-n tot şi-n toate
şi ştiu că fără tine nu se poate…

Aura Popa, 24.oct.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns