Noi

o singură constantă ne uneşte:
joaca şi jocul de-a noi înşine.
tu – veşnic preocupat să mă prinzi
în mijlocul cuvintelor moarte,
în secunda de neatenţie
a universului meu
pierdut printre emoţii
eu – liberă să consimt sau nu la scrutin
la tatuarea sprintenă a demonstraţiei
pe braţul stâng
încorsetată de ideea de a divide regula la doi
de a proba un soi de rol în teatrul eşecului

mă expun
risc şi mă arunc de pe patul frazelor dure
pe covorul de asfalt al ingerinţelor
tu pui trambulina şi mă obligi să sar
să ard etape

aprind fitilul ce aduce explozia de-ntuneric
în lumea zidită-ntre noi
miroşi destinul de fum şi tulburat
provoci visarea la trecere prin foc

sfâşietor e râsul de clown în arena leilor
şi plângi pe umărul meu
reazăm strâmb într-o lume nebună, nebună ,nebună

Aura Popa,

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns