Nehotărâţi cu aripi de colibri

Nu conjugăm iubirea la trecut
Nici tu, nici eu. Dar nu avem tărie
Să mergem pe-acest drum necunoscut
Fără să ne-ntrebăm ce o să fie

La capăt de mirări şi de plutiri,
Ce anotimp îşi va spori cuprinsul
Şi ne va pune ziuă în priviri
Sau noapte. Dacă vom găsi pe-ntinsul

Acestui vast tărâm de provocări
O singură răscruce-nspre convingeri
Şi nu vom mai hrăni cu amânări
Povestea-nzăpezită în constrângeri

Vom revedea crescând tulpini de zbor
Şi-nmuguriri de paşi în bucurie,
Vom trece peste ţancuri mai uşor
Şi prin lumina toamnei, arămie…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns