Amare ploi

S-au estompat poveştile cu tine.
Uitarea vine-n valuri argintii
să-ţi şteargă marea. Nu-mi mai sunt străine
acele stoluri ample, vineţii

ce duc pe aripi toamna toamnei noastre
înveşmântată toată în tăceri.
Mult prea mult timp ai rezolvat incastre.
și-ai dezlegat de gânduri primăveri

care ar fi ştiut să ne-nflorească
în fiecare pas un drum prin vis.
Mi-ai lăsat raiul să se răzgândească
și să-şi întoarcă cerul. Un abis

și-a pus amprenta pe rotundul apei
de zbor în care noi ne-am oglindit
dar numai eu pe marginile pleoapei
am încă ploi ce cad neîngrădit…

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns