Rugă…din fugă…

Umple-mi Doamne, cada mării
Doar cu apă ne-ncepută
Ca să-mi scald în ea cocorii
Prinşi de noapte în derută.

Lâng-un far de-ngăduinţă
Lasă-mi umbra să se-nece
Dacă e cu trebuinţă
Dar nu accepta să plece

Nicio luntre pe-ntuneric
Înspre ţărmul regăsirii.
Cerul spaimelor,icteric
Şterge-l. Iar închipuirii

Fă-i un leagăn în rostire
Şi dezleagă-i orice vrajă
Iar scânteia din privire
Pune-o ca să stea de strajă.

Nu-i desculţă, nici flămândă
Nici înceată. Doar robace
Dar nu ştie să ascundă
Sufletul ce nu mai tace

Şi îşi cere-n rai vâslirea
Căci se ştie fără vină.
Şterge-i Doamne istovirea
Şi-adă-i steaua în lumină…

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns