Gând îngândurat

Ciudat cum înflorește-o păpădie
de îndoială dintr-un singur gest
și cum își mână sporii pe câmpie
să se-nmulțească, c-un imbold funest,

cum se rostesc genunile-mpreună
într-o silabă dacă-ți trec prin gând
neînrămate valuri de furtună
și cum ți-apar vâltori pe orice rând.

Ciudat cum poate să se năruiască
la prima zguduire ce-ai clădit
dar se întâmplă fiindcă lași să crească
în tine-ncrâncenări… Și-i dovedit…

Aura Popa, 12. 11.2015
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Stefan Doroftei Doimăneanu spune:

    Mă bucur să te cunosc prin poezia ta. Este extrem de sensibilă și profundă. Voi reveni.

    1. aurapopablog spune:

      Nu pot decat sa ma bucur ca rezonati cu gandurile mele si sa va fiu recunoscatoare pentru fiecare vibratie! Multumiri pentru popas, domnule Stefan!

Lasă un răspuns