Azi și mereu

Pădurea parc-ar vrea să mă mai ţină
de vorbă şi-mi şopteşte să mai stau,
să mai îndrept spre soare vreo tulpină
iar lor, mestecenilor să le dau

bineţe înc-o dată… Însorit e
crângul din zori de zi şi-nmiresmat.
Gonească lumea… Mâinile-mi, grăbite
sunt doar s-adune flori… Am să străbat

la pas acest tărâm de basm… Desculţe,
tălpile mele-n frunze vor foşni
uşor, să nu trezească mămăruţe…
Păsări de bucurie vor ţâşni

din ochii mei, îngreunaţi de rouă
şi aripi de surâs vor răsfira
privindu-i raiul vechi în haină nouă,
făcut anume pentru-a-l admira…

foto si versuri, Aura Popa

Lasă un răspuns