Mi-ai spus

“Să nu mai taci! Cât mai suporţi povara
acestui cântec necântat de mult?
Ţi-a îngheţat pe umăr iar vioara
în partituri de vifor. Vreau s-ascult

foşnind iubirea-n lăstărişul zilei,
să-ţi şterg de zbucium paşii din apus
ca să citeşti pe marginile filei
măcar un drum către ce nu s-a spus.

Şi vreau să-mi fi surâs şi rând în toate
poemele ce-nvaţă ancorări
la ţărmuri de-ntâmplare ne-ncercate
de ironii, de plâns şi limitări.

De n-ai să-ţi laşi arcuşul înc-o seară
s-alerge-n nesfârşite tânguiri
pe strune mute, ca odinioară
îţi va-nflori iar cerul în priviri.

Să nu mai taci! Nu accepta asprimea
acestei ierni care ţi-a împietrit
cuvintele şi de la înălţimea
unui întreg spune-mi că ţi-am lipsit…”

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns