Știi…

Parcă a mai trecut o veşnicie
de când nu mi-ai mai spus că mă iubeşti
și-am şters de ger atâta poezie
cu rânduri fără vise. Nu mai eşti

la capăt de mirare şi de sete
izvorul meu de râs şi provocări
iar zările-mi sunt toate incomplete
și-mi ninge pe-orice drum cu amânări,

cu răzleţiri mai dese de mulţime,
cu fluturi mici şi tot mai cenuşii
ce înfioară ierni în profunzime
cu zboruri mute, fără gingăşii.

De când nu mi-ai mai spus că-ţi sunt senin
sălbăticite fluvii curg în van
în vaduri de-ntâmplare…Ce puţin
ar mai fi fost s-ajungem la liman!

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns