Respir abrupt

Învolburat mi-e râul de cuvinte!
Respir abrupt, pe-un povârniş de gând
Când mă trezesc aducerile-aminte
În lanul-n care macii sângerând

Se tânguie a vară irosită,
A întâmplare scrisă bold-uit
Pe zidul renunţării! Copleşită
De vântu-nstrăinării, înteţit

În primul arc de cerc dintre atingeri
Nealterat de umbre şi tăceri,
Gust tot mai des amarul din constrângeri.
Nu uit că ţi-am fost vis până mai ieri.

Nu uit că-n mine-ai depliat lumina
Şi mi-ai şters norii negri,rând cu rând
Creşteam în tine! Smulsă-i rădăcina!
Respir abrupt, pe-un povârniş de gând.

Aura Popa,noiembrie 2012

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns