Astăzi

Un semn e prea puţin ca să-mi trezească
Surâsul şi să-mi umple aşteptarea
Căci timpul a-nceput să-mi ruginească.
Nu mai găsesc atât de des cărarea

Înspre rotundul stărilor cu tine.
Cresc umbre de-ntâmplare colţuroase
În lumea mea şi nu-mi mai aparţine
Povestea cu răspunsuri fabuloase

Ce ne-ancora în portul dezmierdării
Şi ne-aşternea doar drumuri la picioare
Înspre tandreţe. Valurile mării
Au şters cuvinte simple, solitare

Dar cheie, în jurnalul de iubire.
Un vânt de teamă s-a-nteţit în rânduri
Că-ncărunţesc în palme de rostire
Şi că îmi eşti liman…dar doar în gânduri…

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns