Recunosc

Îmi e dor de dorul tău,
doru-acela ce în noapte
te trecea de orice hău
ca să mă-nveleşti cu şoapte.

Dor de dorul ce-mi scria
şi pe frunze-ngălbenite
şi pe nori şi paria
că doar veri ne-au fost ursite.

Dor de dorul ce-avea timp
să-mi aprindă licuricii
-n ochii-oricărui anotimp
şi să-ofere artificii.

Da,mi-e dor, un dor nebun
de-al tău dor ce nu mai ştie
drumul înspre „noi” şi-acum
suferă de… letargie…

Aura Popa, 22 nov.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns