Etern

De mine vreau să-ţi amintească ploaia
Când îţi mângâie chipul răvăşit
Să-ţi şiroiesc prin gânduri iar văpaia
Acestei veri, în care ne-am iubit

Să nu se stingă-n tine niciodată.
În orice siluetă să mă vezi
Şi să tresari de fiecare dată
Sperând că-s eu. Pe-un ţărm să te aşezi

Şi să aştepţi să mi se-ntoarcă marea
Cu-aceleaşi valuri de îmbrăţişări
Veac după veac şi să-ţi aud chemarea
Brăzdând văzduhul meu de-nfiorări…

Sursa foto: Internet
Aura Popa

Lasă un răspuns