Nu te mai cred

Îmi ascund ochii înnegriţi de noapte
sub masca certitudinilor reci.
Mi-ademeneşti prezentul cu-alte şoapte
când ştii că valul meu nu poţi să-l treci

în catastiful mărilor de cântec.
Contezi prea mult în râsul altor ploi
ca să încerc să spun un alt descântec
în limba nemuririi. Numai noi

n-am fost acolo când rodea lumina
și n-am luat scântei de împliniri
iar peste visu-n doi s-a tras cortina
și ne-a-ngheţat deşertul în priviri.

Nu te mai cred când spui că va fi bine…
Un bulgăre de vânt rostogolesc
prin lumea-nzăpezită şi cu tine
mereu în gând pe zbucium de-azi păşesc…

Aura Popa,

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns