Astă seară

ţi-am ascuns singurătatea-ntre perne
şi-am râs
privindu-te
cum căutai nervos asfinţitul
între coperţile zilei

să nu-mi ghiceşti bucuria
de-a mă juca
în sfârşit
cu soarele tău
mă prefăceam că lipesc afişe de gând
pe marele zid (chinezesc ?)
al nebuniei

de nisipuri mişcătoare te-am molipsit
şi-ai început să mă vezi
cu ochii mării
deschişi
abrazivă formă abstractă
poleită pe ţărm

acum pot să-ţi şoptesc
„peregrinările noastre
prin lumea dezastrelor
au luat sfârşit

cuprinde-mă cu braţele tale albastre

în triunghiul nepăsării
aşează-ţi liniştea
şi îmbracă-te în somn”.

Aura Popa, din volumul „Cuvinte șlefuite-n firesc”
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns