Hai

Hai, păpuşico, să-ţi citesc povestea
În care el şi ea se întâlnesc
Într-un poem rotund. Se duce vestea
Despre cum râd în hohot când cioplesc

Un trunchi de gând în formă de mirare
Sau modelează lutul unui vis
Cu mâini de rouă şi de încântare
Privindu-se în ochi. În câmp deschis

Pun paşi de zbor la îndemâna verii
Şi doar cicori în pletele de vânt,
Înalţă zmeie-n zarea înserării
De-aceeaşi sfoară albă de cuvânt

Şi fug de noapte-n noapte, fără teamă
De nerostiri. Ştiindu-se lumini
Pe nume de metafore se cheamă
Şi le-nfloresc surâsuri pe tulpini.

Hai, păpuşico, să-ţi arăt cum vântul
Le-mpachetează ceru-n amintiri
Şi chiar de-n rânduri li se-aşterne-argintul
Atâtor ierni au vară în priviri…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns