În casa asta

dimineaţa
sunt eu cea care bate puternic
în canatul decorat
cu motive astrale şi coup de fouet
în chenare de scâncet

după-amiaza vii tu la rând
să trezeşti vecinii
cu bubuituri de râs şi infern
în fiecare scândură de indiferenţă

prea mult zgomot „pentru nimic”
nu-i aşa?
puţine uşi închise între noi
dar niciun zăvor
care să poată fi deschis
doar cu gândul
unui poem nevralgic

coup de fouet* lovitură de bici şerpuitoare

Lasă un răspuns