Şi tu… Și eu…

Disimulăm că nu doare când doare,
că nu ne pasă când murim de dor,
că greul poartă haine de uşor
deşi abia se ţine pe picioare.

Disimulăm când frigul ne e-n oase
că ne e cald şi chiar că asudăm,
când lupta se-nteţeşte că luptăm
deşi n-avem instincte curajoase.

Disimulam și când ne mai întreabă
viața de-avem destule bucurii.
Îi spunem că-n străfunduri suntem vii
și verzi, ne-ncorsetați de nicio grabă,

că zâmbetul ni-i laitmotiv și-abundă
pe chipul vremii -n orișice secundă…

Aura Popa, 29. Nov. 2015
Sursa foto: Internet

2 Comments Add yours

  1. Lazar Petre spune:

    Și dacă nu am fi un pic „artisti”
    Si am ascunde niste neplăceri
    Astăzi n’am

    mai zâmbi voioși
    Și nu ne-am reaminti de ieri.

    1. aurapopa spune:

      🙂 Disimularea e parte si ea din programul genetic! Multumiri infinite!

Lasă un răspuns