Tablou de iarnă

E-un frig pătrunzător şi dă să-ngheţe
Şi ultimul cuvânt din glasul meu
Care-ar fi vrut cumva să-ţi dea bineţe
Şi să-ţi aprindă cerul cu un zmeu

De zâmbet aromat cu nostalgie.
Se-agaţă timpul vinei de ninsori
Şi scrie la minut o elegie
Cu viscol surd, cu geruri şi cu nori

Pe care n-o citeşte decât iarna
Ce ne-a găsit în doruri înrămaţi,
Fără curajul de a pune haina
Tăcerilor în cui. Şi-nstrăinaţi…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns